Despre trenuri

Tot ceea ce urmează să spun în această postare este părerea mea personală, foarte probabil fără nici o legătură cu a voastră! Nu o luaţi în nume de rău dacă nu gândiţi la fel sau dacă vi se pare că folosesc cuvinte jignitoare!

Trenurile din America de Nord arată oribil. Le apreciez pentru puterea lor, dar ăsta e singurul lucru pe care-l au. Nu mi-au plăcut niciodată chestile care-şi arată puterea. Tot ceea ce-mi spune o americănoasă este ,,Priveşte, pot trage o sută de vagoane de marfă!”. Cum spunea Cătălin la postarea anterioară, sunt doar nişte catâri metalici, şi nici eu nu înţeleg de ce unii le adoră. Iar trenurile de călători, dacă vreţi să le iau separat, sunt pur şi simplu urâte. Dar nu mă luaţi drept rasist, sunt şi câteva locomotive care îmi plac — ca cea din imagine.

Trenurile asiatice… în sud, unele arată chiar foarte ciudat iar unele seamănă prea mult cu americănoasele din prezent. Cele ruseşti au ceva care mă atrage, nu sunt sigur ce. Au un aer care denotă supremaţie, însă într-un mod mai diferit. Nu sunt elegante şi nici nu îşi arată puterea, dar se vede că sunt făcute să reziste în cele mai aspre condiţii. Trenurile din China/Japonia au propriul lor mod de a interpreta tehnologia. Cu cât sunt mai rapide, cu atât sunt mai ,,excentrice”. Din punct de vedere al eficienţei sunt probabil cele mai bune, însă în ultima vreme aspectul pare să se înrăutăţească.

Despre America de Sud, Africa şi Australia nu prea am nimic de spus. Decât să vorbesc despre ceva ce nu cunosc, mai bine nu spun nimic.

Trenurile europene, în general, le ador. Mai puţin cele din Croaţia, Ungaria şi Estonia şi câteva din Norvegia, Grecia şi Okuliarnik-ul slovac. Nu prea mai am chestii rele de spus, poate doar de ultimele ICE-uri germane (începând cu ICE-3) şi clasele 375 şi 377 din UK. Dar în rest le ador, fie ele moderne sau clasice, cu linii ,,perfecte” sau forme neregulate. Indiferent ce au în interior, preferă să-şi arate eleganţa şi să dea impresia că se pune mai mult preţ pe aspect decât pe eficienţă, spre deosebire de cele nord-americane.

Cam asta este, cu toate că sunt mult mai puţine rânduri scrise decât cele gândite, părerea mea despre trenuri. Dacă aş fi avut mai multă inspiraţie la tastatură, aş fi vorbit despre fiecare tip de tren din fiecare loc. Dar cum n-am avut, o voi face în alte postări.

BNSF

Chiar dacă nu prea îmi plac americănoasele, cândva tot trebuia să scriu ceva despre ele. De ce? Simţeam asta în interiorul meu. Şi a doua cea mai mare parte a cititorilor acestui blog e formată din americani. So, enjoy it!

BNSF Railway este cea de-a doua cea mai mare rețea de căi ferate de marfă din America de Nord, după Union Pacific, și este una dintre cele șapte căi ferate de clasa I din America de Nord. Are trei rute transcontinentale care asigură legături de mare viteză între vestul și estul Statelor Unite.

Şi câteva imagini(click aici pentru încă 37 de mii)

Shinkansen

     Shinkansen, de asemenea, cunoscut sub numele de „Bullet Train”, este o rețea de căi ferate de mare viteză din Japonia operate de patru companii feroviare japoneze. Începând cu Tōkaidō Shinkansen (515,4 km) în 1964, rețeaua s-a extins la consistenţa din prezent de 2387,7 km (1483,6 mi) de linii cu viteze maxime de 240-320 km/h (149-199 mph), 283,5 km (176,2 mi ) de linii Mini-Shinkansen, cu o viteză maximă de 130 km/h (81 mph), și 10,3 km (6,4 mi) de linii secundare cu servicii Shinkansen. Rețeaua leagă în prezent cele mai importante oraşe de pe insulele Honshu și Kyushu, cu construcția în curs de desfășurare a unei linii către insula nordică din Hokkaido.

  • Serii